Uite ca a venit si momentul primului eveniment din viata fetitei mele si din viata mea ca mama: botezul. Organizarea evenimentului a fost usor stresanta mai ales ca am participat la doar doua botezuri in viata mea si atunci ca invitat. Principala mea temere a fost legata de ceremonia religioasa a botezului. M-am temut ca s-ar putea ineca cand preotul o introduce in cristelnita, ca apa va fi prea rece sau ca va raci din cauza frigului din biserica. Convingeri de genul "la botez" nu i se poate intampla nimic nu am asa ca am discutat cu preotul despre ce ma ingrijora.
Cu toata asigurarea din partea preotului ca va fi bine am fost stresata si m-am tot gandit daca nu era mai bine sa astept sa mai creasca copilul si sa fie mai cald afara.
Am fost placut surprinsa de tot ritualul botezului si mai ales de faptul ca preotul a tinut cont de temerile mele si nu a atins fata fetitei cand a introdus-o in apa, m-a lasat pe mine sa potrivesc apa si nici nu a fost nevoie sa stea copilul dezbracat mult timp.
Am fost placut surprinsa de tot ritualul botezului si mai ales de faptul ca preotul a tinut cont de temerile mele si nu a atins fata fetitei cand a introdus-o in apa, m-a lasat pe mine sa potrivesc apa si nici nu a fost nevoie sa stea copilul dezbracat mult timp.
La fel de placut surprinsa am fost si cand preotul mi-a spus ca la biserica dumnealui nu se percepe taxa pentru oficierea ceremoniilor: ramane la aprecierea ta daca doresti sa faci o donatie si primesti si chitanta pentru ea. Au fost necesare pentru botez lumanarea, panza, fasa si uleiul, preotul nedorind vin, prosop, foarfeca sau ce se mai cere. Din partea bisericii am avut si cor.
Multumesc parohului bisericii Iancu Vechi-Matasari, preotului Constantin Stoica pentru "botezul bland" si atmosfera calda din timpul ceremoniei si mai ales pentru ca ne-a aratat ca se poate si altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu