Dupa o zi de “party la birou” presarata cu multe prajituri si sucuri am
ajuns acasa cu stare de greata. Nimic neobisnuit doar ca starea de greata
refuza cu incapatanare sa dispara ba chiar devenea tot mai prezenta si mai
enervanta in viata mea. M-am gandit ca poate au fost prajiturile expirate si am
inceput sa fac cercetari: de unde au fost cumparate, s-a mai simtit cineva rau?
Dar...toate bune si frumoase, nu era nimic in neregula cu ele. Al meu, seara de
seara repeta incantat “bebe si iar bebe”. Imposibil nu era dar mi se parea prea
repede cand ma gandeam la prieteni ce
incercau de luni de zile sa aiba un copil si noi: o data si gata bebe?!? Rezultatul
primului test de sarcina a exclus posibilitatea unei sarcini si m-am
autodiagnosticat, apoi autotratat cu diverse remedii impotriva starii de greata
ce intre timp evoluase la stadiul de varsaturi. Au
inceput sa apara si alte simptome specifice sarcinii, sarcina confirmata de un
al doilea test. Urmatorul pas a fost sa programez un consult la medicul ginecolog. Medicul ma putea primi peste trei saptamani: sarcina era prea mica si medicul plecat in vacanta de Craciun. Nimic deosebit doar ca treptat de la cinci varsaturi pe zi am ajuns la zece-cincisprezece, recordul personal fiind undeva la treizeci de varsaturi in 24 h.
M-am prezentat urgent la camera de garda si am inceput tratament perfuzabil cu osetron, viamina C, vitamina B1 si vitamina B6. O scurta perioada de timp am functionat bine cu tratament dimineata si seara: puteam sa mananc anumite alimente si varsam mult mai putin. Am intrerupt tratamentul, la recomandarea medicului, pentru o saptamana si varsaturile s-au intensificat. A urmat o perioada de spitalizare, cu zile intregi in care nu puteam manca sau bea nimic. Mi se parea ca nimic nu functioneaza si parca formasem un reflex din a varsa. Nu mai suportam sa aud: trebuie sa mananci, trebuie sa bei apa! Sigur, trebuie dar cum cand doar numele unei mancari sau o gura de apa te fac sa versi?
Medicul afirma ca dupa trei luni varsaturile vor disparea si voi intra in “faza roz” a sarcinii. Nu au fost trei luni, au fost cinci si greata a persistat pe tot parcursul celor noua luni. Dupa ce am slabit mai mult de 10 kg si ajunsesem sa cantaresc in jur de 47 kg si o amenintare serioasa de avort (din cauza efortului depus pentru a varsa, zona de decolare a placentei se marise foarte mult) mi-am spus ca oricum vars si atunci trebuie sa incerc sa mananc. Asa am inceput sa-mi revin: mancam, beam apa, varsam. Treptat am agreat anumite alimente si am consumat doar ce toleram. Am mancat selectiv si la 7 luni de sarcina recuperasem kilogramele pierdute.
Mai jos am sa va spun ce am invatat din aceasta experienta, ce as aplica intr-o experienta viitoare asemanatoare si ce as transmite mai departe.
- Hidratarea este esentiala: deshidratarea accentueaza starea de voma si poate pune in pericol viata mamei. In luna a treia de sarcina am inceput sa consum apa minerala: la inceput 2-3 pahare pe zi pana am ajuns sa consum 3 l/zi. Apa plata am reinceput sa beau in luna a sasea de sarcina.
- Mese mici si dese. Chiar daca varsam dupa fiecare masa tot ramanea ceva in stomac. Am consumat alimente usoare si ceea ce toleram. Imi amintesc ca am baut o saptamana doar compot de visine si piersici.
- Cand starea de greata se accentua mancam ceva. Am descoperit destul de tarziu acest truc pentru ca senzatia de foame era absenta.
- Urmarea tratamentului medical este esentiala
- Gandirea pozitiva ajuta foarte mult. Mie mi-a fost greu sa raman optimista si au fost momente cand simteam ca nu mai rezist. Am descoperit ca este normal sa ai si sentimente negative.
- Ajuta sa ai o relatie buna cu medicul tau, sa-i poti telefona ori de cate ori te nelinisteste ceva si mai ales, sa ai incredere in el. Medicul meu a fost disponibil si mi-a prezentat de fiecare data situatia clar, cu toate riscurile posibile dar a dovedit si mult entuziasm si opitmism.
- Alimentatia sanatoasa inainte de a ramane insarcinata a contribuit la mentinerea organismului in echilibru.
- Discuta cu partenerul tau sau oricare alta persoana care te intelege despre starile prin care treci. Ajuta mult sa vorbesti cu femei ce au avut experienta unei sarcini toxice. Pe mine m-a ajutat sa inteleg ca nu sunt singura persoana ce a avut o experienta mai putin placuta in timpul sarcinii.
- Nu privi sarcina ca pe o boala ci ca pe o experienta la finele carei vei avea un copil minunat!
Tu cum ai reusit sa depasesti
momentele neplacute ce apar in cazul disgravidiei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu